Etajul 7

Diferența de fus orar a făcut ca scularea să fie foarte ușoară. Rutina de dimineață a fost un pic mai lentă, căci ceea ce am nevoie nu este în poziția în care sunt obișnuit. (Constat cu bucurie că nu am uitat nimic acasă.) Micul dejun nu oferă prea multe alegeri. Totuși nu este doar croasant și suc de portocale, așa că înveselește ziua.

Cerul este acoperit cu petice de nori. Harta indică un drum simplu până la birou: start-stânga-stânga-stop. Aerul rece și cei 2,5 km. te îndeamnă la plimbare. Traficul este aglomerat (și ordonat) în toate dimensiunile: transport în comun, autoturisme, pietoni, biciclete, scutere. Nu se simte miros de gaze de eșapament. Puținii indisciplinați (ce fac stânga de pe banda din mijloc sau nu dau prioritate pietonilor) sunt claxonați/înjurați prompt. Nimeni nu poartă mască, dar la farmacia pe lângă care trec, un afiș mare anunță Rupture du masque. Sena e tulbure. Probabil din cauza ploilor abundente din ultima vreme.

Sala de curs este la etajul 7. Dimineața trece cu prezentări despre istorie, viitor și prezent. (Mi se confirmă încă odată că nu mai fac parte din publicul țintă.) Masa de prânz vine la cutie (gustoasă și sățioasă). Sesiunea de după-amiază e mai animată (cu critică de fotografii și talent la desen).

Spre hotel mă rătăcesc (intenționat) și pe străzi mai puțin circulate. Pe Quai Georges GORSE dau de casele plutitoare, sau, mai bine spus, ambarcațiunile locuibile. (Nu e singurul loc în care le poți găsi pe Sena.) Traficul e la fel de aglomerat ca de dimineață. Multe mame au ieșit cu cărucioarele la plimbare.

Seara, localnicul (nu pot să spun parizianul căci am ajuns în Issy les Moulineaux) stă cu prietenii la un pahar de vin sau își spală mașina la una din stațiile cu autoservire. La granița cu Elveția poliția verifică să nu ai gunoi în portbagaj. Acest tip de trafic transfrontalier a devenit o problemă căci în țara vecină te costă mult să arunci gunoiul. Așa că preferi să-l duci în satul alăturat.