Se afișează postările cu eticheta Natura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Natura. Afișați toate postările

luni, 21 ianuarie 2019

Eclipsa

Am fost puțin dezamăgit când am făcut check-in on line la TAP: locul alocat automat de sistem îl puteam schimba doar contra cost. Văzând traseul zborului, îmi propusesem un loc pe partea stângă a aeronavei (să am o vedere mai interesantă deasupra Mării Mediterane), până la rândul 8 (în fața motoarelor; în spate, la decolare și aterizare, de simte un vag miros de combustibil). Locul alocat a fost 11F (la geam, pe dreapta, imediat în spatele motoarelor). Dar până la urmă s-a dovedit a fi cu noroc: am avut o priveliște excelentă a eclipsei totale de lună.



miercuri, 24 mai 2017

Muzeul Trovanţilor



Pe DN67, între Tg. Jiu şi Rm. Vâlcea, la 7 km. de Horezu (GPS  N45.137937 E24.068281) se află, în aer liber, singurul muzeu din lume dedicat trovanţilor. Un popas de 20 de minute, pentru a admira aceste ciudăţenii ale naturii, merită de făcut pentru a rupe monotonia unui drum lung cu maşina.

luni, 4 aprilie 2016

Predeal - un oraş fantomă

În weekend, în afara sezonului, Predealul este aproape un un oraş fantomă. Perioada libertăţii debandadei totale de după '89, când fiecare a vrut o vilă de vacanţă, un apartament la munte sau un hotel pentru o afacere extrem de profitabilă, a lăsat cicatrice urâte. La extrem de puţine construcţii neterminate se mai lucrează. La tot pasul întâlneşti pancarte "De vânzare": terenuri, structuri neterminate, vile, apartamente, hoteluri.

Pădurea şi trasele montane au rămas, spre bucuria mea, ca în amintirile studenţiei: aer curat, linişte, ciripit de păsărele. (Dar aceasta, poate doar în extrasezon, căci, după urmele de pe poteci, păcănitul motoarelor de ATV ar putea sparge echilibrul relaxant.)

Pentru masă, la orice oră, Restaurantul Dragului şi Hanul Domnitorilor nu trebuie ratate. (Pe vremuri, acum vreo 30 de ani, se mânca excelent la Rozmarin sau Robinson. Sejurul scurt nu mi-a permis să verific dacă încă se ridică la nivelul amintirilor.)

miercuri, 5 august 2015

duminică, 12 octombrie 2014

Golden Pavilion


Rokuon-ji (鹿苑寺, Deer Garden Temple, Templul Grădini Cerbului) este cunoscut mai puţin după numele său oficial. Atracţia pricipală este Kinkaku (金閣, Golden Pavilion, Pavilionul de Aur). Frumuseţea grădinilor japoneze te lasă fără cuvinte.

vineri, 3 octombrie 2014

Fuji & Hakone

O excursie oferită zilnic de multe agenţii din Tokyo (printre care şi Gray Line) este cea la Mt. Fuji şi Hakone: cu autocarul pe Fuji până la 5th Station (2300 m, la 1476 de metri sub vârf), masa de prânz la Hakone Lake Hotel, cu telegondola până la Owakudany Valley (pentru o scurtă plimbare învăluiţi de mirosul izvoarelor termale sulfuroase şi pentru vestitele ouă negre de Hakone), traversarea lacului Ashi cu vaporul şi, de la Odawara, întoarcere cu Shinkansenul la Tokyo. Este o excursie interesantă de o zi. (Noi am avut noroc de ceva cer senin atât la Fuji cât şi la Hakone, aşa că am putut admira silueta specifică a celui mai înalt vârf din Japonia.)

duminică, 21 septembrie 2014

Ouăle negre

Hakone (箱根) face parte din parcul naţional Fuji-Hakone-Izu, aflat la mai puţin de 100 km de Tokyo. Renumit prin izvoarele fierbinţi, frumuseţea peisajelor sălbatice şi priveliştea ce are ca fundal inconfundabila siluetă a muntelui Fuji (dar şi prin faimoasele ouă negre), Hakone este una din destinaţiile populare atât pentru japonezi cât şi pentru turişti.

Ouăle negre de Hakone prelungesc viaţa. Dacă mănânci unul, trăieşti cu 7 ani mai mult. Două, cu 14 ani, 3, cu 21, 4 cu 28. Iar dacă mănânci 5 ... faci indigestie. (Aşa că pachetul de 5 e musai să-l împarţi cu cineva.) Secretul ouălor negre: sunt banale ouă de găină fierte (tare) în izvoarele fierbinţi sulfuroase. Mineralele din apă înnegresc coaja oului.



marți, 19 februarie 2013

Ninge în Paderborn!

Ce frumos se vede prin obiectivul aparatului de fotografiat! Dar un coleg remarca: Tipic german: avem 2 centimetri de zăpadă şi toată circulaţia e un haos!

duminică, 4 noiembrie 2012

Almaty Big Lake

Sus în munte (marea parte a drumului are o înclinaţie constantă de 12%), la circa 25 km. de Almaty şi 2500 m altitudine, te aşteaptă smaraldul de cristal al Almaty Big Lake: o oază de linişte şi aer curat.

Pe drum, cele două bariere, una de intrare în Ili-Alatau National Park şi alta a armatei aproape de lac (graniţa cu Kyrgyztanul nu este foarte departe), trebuie unse ca să se ridice.

(Mai multe poze, în album.)

luni, 8 octombrie 2012

Shymbulak

Deşi e prima săptămână de octombrie, sâmbătă a fost vreme frumoasă în Almaty. Încurajaţi de soarele din oraş, şi fără să luăm în seamă norii ce ascundeau crestele muntelui, am vrut să pornim spre Almaty Big Lake. Încercarea de a chema un taxi s-a soldat însă cu eşec: am aflat că din cauza ninsorii drumul este închis. Aşa că am aplicat planul B: o vizită la staţiunea de schi Symbulak.

Drumul cu taxiul până la telegondola de la Medeu a trecut pe nesimţite. Telegondola ne-a dus fără probleme peste imensul patinoar şi peste fostul lac de acumulare ce, din cine ştie ce motive, nu mai adună de mult şuvoaie din munte. Staţiunea de schi ne-a întâmpinat cu prima zăpadă a anului. Dar aici am constatat că, în lipsa schiorilor (sezonul se deschide mai târziu), nu avem ce face. După de am mirosit zăpada, am făcut poze şi am admirat doar puţin priveliştea (căci a fost acoperită repede de ceaţă), am luat drumul înapoi.

Ajunşi la bază am constatat că plimbarea la munte a fost prea scurtă. Încurajaţi de soarele ce jos strălucea pe un cer aproape senin, am ignorat ofertele taximetriştilor şi autobuzul local, şi am pornit-o la pas spre oraş.

Însoţiţi de pârâul limpede, admirând culorile-pastel ale toamnei, vorbind ba de una, ba de alta, am ajuns pe nesimţite la porţile sovietice de beton şi dantelăria de oţel ce făceau imposibilă intrarea în Almaty a vreunei armate invadatoare. Culorile toamnei au fost înlocuite de cartiere noi de vile. Aerul curat de munte a căpătat miros de gaz de eşapament (se vinde încă benzină cu cifra octanică 80). Cartierele de vile au fost înlocuite de amestecătura de clădiri moderne şi blocuri socialiste. Zgomotul oraşului, înveselit de glasurile vioaie ale elevilor (învaţă şi sâmbăta), a dat uitării murmurul de munte al pârâului.

Şi cei 16 km. până la hotel au rămas în urmă. A fost o sâmbătă plăcută.

Preţuri (tenge, rata de schimb: 192,12 tenge/euro):
- taxi (hotel - Medeu): 4000
- telegondolă (dus-întors): 2500
- litrul de benzină 96: 145
- litrul de benzină 80: 86

[Mai multe poze la https://picasaweb.google.com/cy.ioanda/AlbumCalatorPeGlob]

vineri, 6 iulie 2012

Răsărit la Marea Neagră


Când noaptea şopteşte zilei, când pescăruşii în zbor salută dimineaţa, când valurile mângâie nisipul promiţând căldura fierbinte a soarelui, îţi dai seama că un răsărit la Marea Neagră e mult mai frumos ca un apus la Marea Nordului.