Se afișează postările cu eticheta Kyoto. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Kyoto. Afișați toate postările

joi, 27 noiembrie 2014

Fum

În Japonia fumatul pe stradă este interzis. Din loc în loc, dar nu foarte dese, sunt ţarcuri în care se îngrămădesc fumătorii. (Totuşi, dacă priveşti cu atenţie, vezi mucuri de ţigară aruncate pe trotuare.)

Oraşele japoneze sunt curate (dar nu o curăţenie dusă la extrem: mai vezi pe ici şi colo ceva gunoaie şi hârtii aruncate). În Kyoto, pe lângă Platul Imperial, am văzut un panou pe care scria că aruncarea de gunoi pe stradă se pedepseşte cu amendă de până la 500.000 de yeni (aproape 4.000 de euro), indiferent de naţionalitate sau stare socială!

duminică, 12 octombrie 2014

Golden Pavilion


Rokuon-ji (鹿苑寺, Deer Garden Temple, Templul Grădini Cerbului) este cunoscut mai puţin după numele său oficial. Atracţia pricipală este Kinkaku (金閣, Golden Pavilion, Pavilionul de Aur). Frumuseţea grădinilor japoneze te lasă fără cuvinte.

miercuri, 8 octombrie 2014

Ryōan-ji


Ryōan-ji (竜安寺, The Temple of the Dragon at Peace, Templul Dragonului Meditând) este cunoscut mai ales prin Grădina Pietrelor (Rock Garden, kare-sansui zen garden). O plimbarea în jurul lacului, admirând cadrul natural aranjat meticulos,  este însă la la fel de relaxantă ca şi privitul simetriei aparte a grădinii.

joi, 11 septembrie 2014

Curiozitate



La Ryōan-ji  s-a apropiat de mine un grup de elevi (sunt foarte mulţi în vizită la temple) şi unul dintre ei m-a abordat, într-o engleză timidă, dacă poate să mă întrebe ceva (cred că aveau în jur de 12 ani). De unde sunt, ce sport și ce mâncare japoneză îmi plac, unde este România, ...

marți, 9 septembrie 2014

Kyoto

Kyoto: mult mai linişte, mai puţine indicatoare în engleză şi mai multă securitate: în gară am sesizat poliţişti ce priveau atent la ceea ce se întâmplă în jur, iar la hotel ne-au cerut paşapoartele şi au făcut copii după ele (la Tokyo m-au crezut pe cuvânt că sunt eu). Totuşi seara, la masă, nu s-a apropiat nimeni de noi să ne spună că restaurantul se închide în 15 minute.

Drumul de 513 km. (Bucureşti-Brăila şi retur, plus încă ceva, plus 4 opriri) l-am făcut în 2 ore şi 18 minute. Nu simţi nici o trepidaţie în vagon. Shinkansen-ul parcă nu ar merge pe şine ci zboară. 

Români sunt pretutindeni. La hotel, un afiş anunţa o seară live cu violonistului Florin Croitoru. (Pe 26 septembrie. Nu o să-l vedem.)