duminică, 13 aprilie 2008

Duminică în Montpellier

Dimineaţa am început-o cu un mic dejun fortifiant franţuzesc: cu brânză, orez cu lapte, fructe, suc (şi o cafea). Apoi, uitându-mă pe materialele publicitare, m-am hotărât pentru o vizită la acvariu. Am luat-o încet pe jos, sub cerul senin, prin răcoarea plăcută a dimineţii, pe sub verdele proaspăt al unui oraş cu trafic ca şi inexistent. Străzi largi, cu sensuri unice, pe care (fiind un singur sens) circulaţie pare ciudată. La pas, pe malul lui Le Lez. (Râul şi parcul nu sunt nemaipomenit de curate, dar locul te îmbie să stai pe iarbă şi să priveşti raţele sălbatice ce-şi învaţă bobocii să înoate.) Apoi, cu tramvaiul. (În oraş sunt două linii, evident 1 şi 2. Dar, totodată, linia albastră şi cea roşie. Iar tramvaiele sunt, evident, albastre sau roşu pestriţ înflorat.)

Acvariul este într-o zonă de agrement, alături de planetariu, un cinematograf imens, Ikea (ceva mai departe) şi alte atracţii. Dar lume puţină, ca de sfârşit de sezon. (Ca punct de atracţie a acvariului mi-a plăcut cabina de comandă a unui vas ce naviga prin furtună. Urmărind imaginile proiectate pe ecrane şi valurile imense ce stopeau gamurile şi măturau puntea, te credeai în mijlocul acţiunii.)

La întoarcere spre hotel m-am oprit în Antigone, un cartier rezidenţial, cu spaţii imense verzi, dar cu o arhitectură masivă de piatră (ce aminteşte cumva de arhitectura blocurilor de la Casa Poporului). Preţurile apartamentelor de aici sunt pe măsură: 115.000 euro pentru 37 m2!

Pentru după amiază am întrebat la recepţia hotelului cum aşi putea ajunge la mare. Nu s-au descurcat cu transportul în comun, aşa că mi-au propus închirierea unei biciclete. De ce nu? Şi aşa am ajuns în zona gării. (Ce faună mişună pe acolo, nu comentez; iar oraşul e plin de negrii de toate categoriile.) Vremea frumoasă a făcut ca să nu mai fie disponibilă nici o bicicletă. M-am ales cu o plimbare lungă, prin cartiere cu case vechi (cu 4-5 etaje dar dărăpănate), pe Esplanade Charles de Gaulle (un parc cochet), prin Antigone. Marea a rămas pe altă zi.

La un moment dat am oprit şi la centrul de turism. Cea pe care am întrebat-o mi-a răspuns sec că nu şite engleză. Poate colegii ei. Dar cum erau ocupaţi (dând explicaţii în franceză), n-am mai aşteptat.

Spre comparaţie: benzina este 1,35 euro /litru. (La noi, este 1,02.)

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Montpellier


Spuneam că nu mai zbor  în week-end, dar diferenţa de bilet de avion (de 600 de euro, la jumătate), m-a făcut să plec din Bucureşti sâmbătă. Deşi comandat la 11:30, pentru 13:00, taxiul a ajuns cu jumătate de oră întârziere. (Nu o să mai apelez la serviciile Fly Taxi.) La 14:30 eram la aeroport. Formalităţi foarte rapide. Iar în sala de aşteptare, uitându-mă când ajunge avionul la Paris, surpriză: plecarea era la 15:15 şi nu la 15:45 cum credeam şi luasem în calcul. (Și așa am înțeles de ce la check-in nu mai era nimeni.)

Cele 3 ore de zbor până la Paris au trecut repede. A urmat o plimbare de aproape 45 de minute pentru schimbarea terminalului. Dacă la sosire, imensele holuri de trecere erau aproape pustii (doar pasagerii zborului nostru), la plecare, atmosferă de Gara de Nord: balamuc de nedescris. (Am zăpăcit-o pe negresa de la controlul de securitate: după ce i-am răspuns cu Oui şi Non la primele înrebări simple, la următoarea n-am înţeles ce vrea şi am dat-o pe engleză. A rămas efectiv blocată!) La decolare, pe spaţiile verzi dintre piste şi bretelele de acces, nesperiaţi de zgomoul asurzitor de motoare, mişunau veseli iepuraşi.

După altă oră de zbor, aeroportul Montpellier m-a întâmpinat la mal de Mediterană. După 8 luni, am salutat, în auriul apusului de soare, marea ce ne-a fost acasă pentru șapte ani.

Taxiul m-a dus repede la hotel. Un apartament (cu sufragerie, bucătărioară cu bar şi dormitor) mă va găzdui pentru următoarele 6 nopți.