joi, 15 decembrie 2011

Cu autobuzul pe Dunăre


Budapesta este în momentul de faţă singurul oraş european care oferă un alt fel de tur al oraşului cu autobuzul: o oră pe străzi şi o altă oră pe Dunăre. Acelaşi autobuz atât pentru asfalt cât şi pentru apă. Mai multe detalii pe http://www.riverride.hu/riverride_en.php.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

O zi ploioasă în Dortmund

Vremea nu s-a arătat prea prietenoasă de dimineaţă, dar am sperat că nu va fi prea multă ploaie, aşa că, cu colegul Jeff, am luat trenul spre Dortmund. Trenul cu care ne hotărâsem să plecăm era tras la peron de ceva vreme când am ajuns în gară şi deja arhiplin. Cu greu se mai găsea câte un loc liber ici şi colo, aşa că ne-am hotărât pentru următorul. Jumătatea de oră de aşteptare a trecut repede în faţa unei cafele fierbinţi. Nici trenul următor n-a fost gol, dar am găsit locuri. (Şi ne-am dat seama că nu suntem de loc pregătiţi pentu călătorie: în grupurile vesele de călători dialogul gălăgios era amestecat cu clinchetul sticlelor de bere; cel puţin o ladă de fiecare grup.)

Dortmund nu a vrut să asculte rugile noastre şi ne-a întâmpinat cu cer gri şi ploaie măruntă. Cu toate acestea gara vărsa puhoi de lume spre centrul oraşului. Am ajuns repede la concluzia că ar fi mai bine să stăm undeva înăuntru şi, pregătiţi din timp cu obiectivele de vizitat, am pornit spre Muzeul Berii (Dortmunder Brewery Museum). Am avut ceva de furcă până am reuşit să luăm de la automat biletul potrivit de metrou, dar apoi totul a fost în regulă. Muzeul, nu foarte mare (am avut norocul unei zile de vizită gratuită), descrie istoria locală a berii. Lucruri interesante (dar păcat că nu a fost înclusă şi o degustare de bere, că doar eram lângă fabrică).

Vizita la muzeu ne-a scăpat de ploaie, aşa următoarea destinaţie aleasă a fost Westfalenpark cu al său FlorianTower (turnul de televiziune). Parcul este interesant, dar cu siguranţă nu de vizitat într-o zi mohorâtă de iarnă. Pe platforma de vizitare a turnului am fost singurii turişti ai zilei: bătea un vânt nebun. Am făcut repede câteva poze şi am admirat dedicaţia suporterilor care, pe stadionul din apropiere, cântau încurajând echipa favorită de fotbal.

Ne gândisem să luăm masa la restaurantul din turn, dar iar nu am avut noroc (era închis pentru modernizare). Aşa că, flămânzi şi nu prea înfriguraţi (căci eram echipaţi corespunzător vremii), am luat metroul spre centru. Am refuzat mirosul wurst-ilor prăjiţi pe cărbuni şi a glühwein-ului servit în căni aburinde la tarabe, preferând un local cald. (Şi am avut ceva de căutat, căci, în centru oraşului, pe principala stradă comercială, nu sunt mai deloc.)

Masa ne-a întremat, dar ploaia torenţială ce ne aştepta la ieşire ne-a tăiat tot elanul de a căsca gura prin îmbulzeala Weihnachtsmarkt, adică a târgului de Crăciun. Am admirat în fugă bradul imens (de circa 50 de metri, făcut dintr-o multitudine de brăduţi) şi am luat drumul gării (ce continua să verse puhoi de gură cască).

Cum orele nu erau prea înaintate şi cum trebuia să schimbăm trenul la Hamm, ne-am hotărât pentru o scurtă vizită nocturnă a oraşului. Faţă de vânzoleala de la Dortmund, aici totul părea pustiu. Mica Weihnachtsmarkt de lângă catedrală nu era mai de loc animată, căci toţi locuitorii oraşului păreau că şi-au dat întâlnire la imensul complex comercial din centru. Gură cască, plase doldora de cumpărături şi cozi la bancomate.

O oră ne-a fost de ajuns ca să ne facem o idee. Am lăsat piaţa gării păzită de elefanţii coloraţi şi am luat un nou tren gălăgios spre Paderbon. Şi o zi ploioasă, dar plăcută, a luat sfârşit.

luni, 28 noiembrie 2011

Szechenyi Spa


Inaugurată în 1881 şi având ca sursă cele mai adânci şi calde (75 grade Celsius) izvoare din Budapesta, Szechenyi Spa este unul din cele mai mari complexe termale din Europa. Contruită in stil neobaroc, este o destinaţie preferată atât pentru localnici cât şi pentru turişti, piscinele ei în aer liber fiind populare chiar şi în timpul iernii.

vineri, 18 noiembrie 2011

Grădina zoologică


O vizită la grădina zoologică are întotdeauna iz de curiozitate (cu ce surprize ne mai încântă Pământul nostru?), dar şi o undă de tristeţe (privind sufletele închise în cuşti). La Budapesta vizita a fost umbrită de tranşeele ce brăzdau aproape toate aleile (se lucra la schimbarea unor conducte) şi joaca pinguinului poznaş nu a reuşit să alunge senzaţia de harababură a şantierului. Şi aşa am ajuns la concluzia că Grădina de la Madrid e mult mai frumoasă.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Budapesta: Drum de la aeroport


Sosit pe orice aeroport, una din întrebările ce te frământă este cum ajungi în oraş. La Budapesta răspunsul e simplu: Airport Shuttle Bus (www.airportshuttle.hu). Comod, rapid, 7 euro de persoană. Cam de 3 ori mai ieftin decât taxiul.

luni, 7 noiembrie 2011

Budapesta

1985. Ultima zi de iulie. O zi extrem de călduroasă. Seara, împreună cu alţi 7 colegi de facultate, plecam cu trenul, cu ruxacul în spate, în vizită în Europa de Est. Era prima ieşire din ţară. Şi prima oprire a fost Budapesta. (Au urmat Cehoslovacia şi Germania Democrată. O cu totul şi cu totul altă lune faţă de România acelor ani.)

Acum, după 26 de ani, din nou Budapesta. Oraşul pare neschimbat. În faţa gării Nyugati (unde am ajuns atunci cu trenul), aceeaşi clădire îmbrăcată în sticlă pe care mi-o amintesc. Şi tot ca atunci, în comparaţie cu Bucureştiul, oraşul este mai curat, cu circulaţie mult mai aerisită, cu clădiri vechi impunătoare (dar, din păcate, cu amprenta puternică a timpului pusă pe faţade.). Tăiat în două de Dunărea albastră, oraşul respiră a linişte şi zumzăie de turişti curioşi. (Şi vreţi să spuneţi că Dunărea nu mai e albastră? Priviţi-o cu atenţie după ce aţi savurat o sticlă de Tokaj!)

Mai multe poze pe Picasa.

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Detmold - Freilichtmuseum

La Detmold (circa 30 de km. de Paderborn pe şosea, sau 40 de minute cu trenul) este cel mai mare muzeu (ca suprafaţă) în aer liber din Europa. Freilichtmuseum, cum îi este numele (adică, evident: Muzeul în Aer Liber) este deschis din aprilie până la sfârşitul lui octombrie. Peste 100 de hectare de pădure şi teren cultivat, cu circa 90 de clădiri complet dotate, redau istoria rurală a Westphaliei. Casele imense (în care totul e sub un singur acoperiş: camere de locuit şi depozitare, ateliere, grajdul animalelor) sunt impresionante prin arta arhitecturală dezvoltată cu secole în urmă. Freilichtmuseum este un loc plăcut de plimbare şi relaxare.

[PS: Un click pe poză deschide un întreg album cu imagini din Germania.]

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Fără comentarii

Liebe Mitbürgerin, lieber Mitbürger, ich freue mich, dass Sie die Stadt Paderborn zu Ihrem neuen Wohnsitz gewählt haben.

Guter Tradition folgend, lade ich alle Neubürgerinnen und Neubürger der Stadt Paderborn zu einem Empfang in den großen Sitzungssaal des historischen Rathauses, Rathausplatz 1, ein. Ich würde mich sehr freuen, Sie am Dienstag, ... im Rathaus begrüßen zu dürfen. Bei einem Umtrunk haben Sie Gelegenheit, Kontakte zu knüpfen und Gespräche mit Vertretern des Rates und der Verwaltung zu führen. Mit freundlichen Grüßen.

Pe scurt: Dragi concetățeni, mă bucur că ați ales Paderborn ca oraș de reședință și, conform tradiției vă invit să ne cunoaștem. Semnat: primarul.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Frankfurt

Zi înorată de toamnă, caldă, tocmai bună de plimbare. Aşa că, înarmat cu un nou bilet de tren obţinut pe internet, de dimineaţă, cum îi stă bine călătorului, am pornit spre Frankfurt. Trenul a venit la timp şi mi-am ocupat locul rezervat la geam ca să admir peisajul ce se schimba rapid la cei 120 km/oră. (Ca să nu existe nici un dubiu sau încurcătură, deasupra locului, un mic afişaj electronic indica Paderborn-Kassel: prima etapă a călătoriei mele.)

Faţă de călătoriile de până acum am plecat spre est. Cu totul alt peisaj căci câmpia e înlocuită de zonă montană: păduri de brad, tuneluri, drumuri secundare asfaltate cu trafic ca şi inexistent. Pe panoul electronic de afişaj de la capătul vagonuluim mesajele de reclamă şi de informare se succedau unul după altul. Am recunoscut câte un cuvânt pe ici pe colo, dar nu am înţeles nimic.

Kassel . Schimbare de tren. (La coborâre panoul electronic îmi atrăgea atenţia să nu uit nimic în vagon.) O gară sub centrul oraşului, ca un tunel aerodnamic plin de curent. Pe peron, două tinere îmbrăcate în costum de tigru (şi vospsite corespunzător pe faţă) se distrau de minune printre călătorii ce se arătau nepăsători dar care aruncau pe furiş priviri ce se vroiau discrete (spre amuzamentul fetelor). Probabil a fost un festival cu personaje din poveşti, căci seara, la întoarcere, când am schimbat trenul tot la Kassel, peronurile erau pline de tineri costumaţi fistichiu, zâmbitori dar obosiţi.

Şi am ajuns la Frankfurt. O gară imensă, cu un furnicar de oameni. Înarmat cu informaţiile de pe internet am pornit, cum nu e departe de gară, pe jos, spre Salonul Auto. Nu am fost singurul, căci trotuarul era plin de doritori într-ale vizitei. Ajuns la faţa locului, n-am fost mirat de invitaţia de a mi se verifica ruxacul printr-o maşinărie gen aeroport. Dar nu s-a întâmplat căci nu aveam bilet. Iar după ce l-am luat (15 euro) am intrat pe o poartă pe la care nu m-a verificat nimeni!

Salonul Auto este imens. Lume aproape de suprasaturaţie. Maşini obişnuite, maşini concept, autoturisme electrice, dacia Duster, design futurist 2040, maşini de epocă (125 de ani auto în Germania), cum să ieşi dint-o maşină răsturnată, traseu off-road, circuit de viteză Audi, fotbal cu maşinuţe, standul Mercrdes în care n-a fost chip să intru din cauza îmbulzelii. Şi multe altele. Plus berea ce curgea în valuri şi mirosul de cârnaţi ce venea parcă de pretutindeni.

Spre seară, la ieşirea de la Salon, erai bombardat cu fluturaşi cu oferte de alt gen (sauna men clubs) cu preţuri speciale pe perioada expoziţiei: plăteşte unu, intră doi.

O scurtă plimbare prin Frankfurt. Am revăzut oraşul după 17 ani (în '94 a fost o oprire de aproape o zi între două avioane). Era primăvară şi totul înflorit. Nu-mi mai aduc bine aminte ce am văzut, cu cât s-a schimbat oraşul, dar parcă atunci traficul pe Main era mult mai aglomerat. Altfel, un oraş aglomerat, nu foarte curat, cu oameni din toate colţurile lumii.

La lăsarea întunericului am luat drumul înapoi spre Paderborn.

Mai multe poze în albumul De Prin Germania.

marți, 6 septembrie 2011

Koblenz

Pornit la drum datorită curiozităţii stârnite de afişele cu www.buga2011.de, am ajuns la Koblenz. Aflat la confluenţa Rinului cu Mosel (confluenţă vegheată de statuia impunătoare ecvestră a împăratului Wilhem I), oraşul îşi trăiește din plin cei peste 2000 de ani de istorie.

După o trecere pe la biroul de informaţii turistice, de unde m-am dotat cu harta obiectivelor principale şi cu un bilet de o zi, de 20 de euro, pentru BUGA (BUndesGArtenschau, adică Expoziţia Horticolă Federală), am pornit spre faleza Rinului. Inițial am crezut că am dat iar de un oraş prea liniştit, fantomă, căci în cartierele prin care am trecut repede, am întâlnit puţini trecători şi puține maşini. Părea mult mai pustiu ca în Paderborn. Dar pe faleza Rinului, şi în cele trei locuri ale expoziţiei (de fapt ale evenimentului, căci petrecerea se întinde din aprilie până în octombrie), situaţie era cu totul alta: multitudine de turişti, atmosferă de vacanţă, oameni veseli. Pe de altă parte, expunerea de flori nu m-a impresionat ca atare. ExpoFlora din Herăstrău e mult mai bine aranjată. (Aici, în unele locuri, florile erau crescute haotic. Dar asta nu împiedecau sute de admiratori să se plimbe printre ele extaziaţi şi să facă mii de fotografii.) Şi da, expoziţia nu prezenta nimic deosebit (chiar pot spune că cei 20 de euro nu s-au justificat), dar reclama din jurul ei, pregătirea oraşului (plin de semne ca să nu te rătăceşti) şi spectacolele susţinute fac ca evenimentul să adune peste 2 milioane de vizitatori.

Rinul este impresionant prin traficul de agrement şi de mărfuri. Şi cu toată această nebunie, apa este curată. Nu gunoi purtat de curenţi, nu pete de ulei de la motoarele şlepurilor (ce, de obicei, lângă cabina de comandă, au parcată maşina căpitanului ca să o folosescă prin porturile în care stă mai mult).

A fost o zi extrem de caldă. Aşa că una din atracţiile din parcul de lângă Colțul German (Deutsches Eck) era o zonă amenajată gen WaterPark în care copii se bălăceau gălăgios sub privirea părinţilor de multe ori uzi şi ei fără să vrea.

La intrarea în prima incintă a expoziţiei am primit o ştampilă pe mână ca să nu mai prezint biletul de fiecare dată. Coada de la telecabina ce duce la Festung Ehrenbreitstein, cetatea de pe celălat mal a Rinului (costul înclus în cel pentru BUGA), la orele prânzului, pe puţin jumătate de kilometru. Am renunţat şi am pornit la plimbare prin centrul oraşului, cu arhitectură tipică, cu o mulţime pestriţă alergând prin magazine (n-am intrat în niciunul) şi terase cu mesele doldora de halbe de bere.

Şi după masă am avut noroc şi de o plimbare cu telecabina căci nu mai era nimeni la coadă. (Construcţia e impresionantă, cu cablurile ce se întind fără piloni peste Rin, cu multitdinea de cabine ce-l traversează.) Şi, ajuns sus, am înţeles de ce era coada aşa imensă de dimineaţă: aici era tot spectacolul. Oameni puzderie, stând la mese sau tolăniţi pe iarbă, inclusiv dotaţi cu saltele gonflabile, ascultau spectacolul de pe scenă. O atmosferă de picnic imens (dar la care lipsea aroma grătarului pe cărbuni).

Tot aici erau şi pavilioane expoziţionale (nu imense) frumos aranjate, inclusiv cu legume şi fructe (standul cu salate părea un covor pufos în nuanţe de verde). Într-unul din pavilioane, într-un bazin cu apă, pluteau mulţi dovleci. Copii, mai ales, se întindeau să ajungă la câte unul ce era era aproape de margine. Şi cum cineva punea mâna pe unul, se uita rapid unde este cea mai multă lume adunată şi arunca dovleacul în bazin lângă ei. Oameni stropiţi, unii din ei miraţi. Râsete multe.

Timpul s-a scurs pe nesimțite și a venit ora reîntoarcerii în Paderborn. A fost o zi plăcută.

duminică, 28 august 2011

Catedrala

Construită între 1215-1280, cu numeroase adaptări ulterioare, și reconstruită după distrugerile suferite în cel de-al doilea război mondial, Catedrala se înalță tăcută în inima Paderbornului. Impunătoare turlă (de 93 m) este punct de reper oriunde ai fi în oraș. Catedrala te așteaptă ca un loc al liniștii, al rugăciunii și meditației. Dimensiunile ei imense (104 m lungime și 19 m înălțime în interior) te fac să te simți minuscul, fărâmă neînsemnată a nemuritorului Univers. Lumina zilei de afară, filtrată prin numeroasele vitralii, devine plină de umbre și mister și parcă sporește frica zilei de după. Luminile galbene ale lumânărilor, risipite în imensitatea catedralei, nu reușesc să facă speranța să strălucească cu putere. Bisericuțele noastre ortodoxe sunt mult mai calde și primitoare.

marți, 9 august 2011

Libori



La sfârșit de iulie în Paderborn a fost sărbătoarea de Libori, dedicată sfântului Liborius, protectorul urbei, ale cărui moaște au fost aduse aici în anul 836. Lume multă, distracţie de bâlci, bere (cam scumpă).

marți, 12 iulie 2011

Schützenfest

În Paderborn a fost Schützenfest în week-end. Lume multă, famfare, defilare. Din cele două zile de trecere în revistă a batalioanelor de către Schützenkönig (sâmbătă în faţa primăriei şi duminică în Piaţa Domului), cea mai spectaculoasă a fost a doua. Alegerea noului rege s-a desfăşurat în cerc restrâns, unde numai cei invitaţi au avut şansa de aşi încerca îndemânarea la împuşcarea raţei de lemn.

[Mai multe poze, nu numai de la Schützenfest, pe Picasa]

luni, 4 iulie 2011

Paderborn

Oraş al landului North Rhine-Westphalia, capitală de judeţ, Paderborn îşi trage energia din cele peste 200 de izvoare ale Paderului, vegheate de secole de catedrala din inima urbei. Centru al catolicismului (aici, în 799, papa Leo al III-lea şi-a găsit refugiu), patronat de sf. Laborius (ale cărui moaşte au fost aduse în 836 de la Le Mans, consfinţind astfel cea mai veche înfrăţire între oraşe), Paderborn e liniştit nemţesc, locul unde timpul are cu totul altă dimensiune. Cu excepţia centrului, cu îmbulzeala obişnuită a unei zone comerciale, şi a parcului de pe malul Paderului, unde orăşenii se relaxează tolăniţi pe pături(dacă vremea, capricioasă supă standardul meu, permite, căci norii se adună extrem de repede şi sunt mult mai multe zile ploioase decât senine), în rest e atmosferă de staţiune turistică la sfârşit de sezon: puţine maşini pe drum,oameni rari, iar casele par părăsite deşi ghiceşti o oarecare activitate în interior.

miercuri, 15 iunie 2011

Eclipsă totală de lună

Astăzi are loc o eclipsa totala de Luna, vizibila in conditii foarte bune din Romania. De fapt, eclipsa va putea fi vazuta din Europa, Africa, Asia Centrala si de Vest, Oceanul Indian, Australia si estul Americii de Sud. Practic, America de Nord va fi singurul continent de unde nu se va putea vedea deloc eclipsa. Eclipsa are o durată mare a totalitatii (1 ora si 40 de minute), una dintre cele mai lungi din secolul curent.

În România eclipsa debuteaza la cateva minute dupa rasaritul Lunii, la ora 21.22, odata cu inceputul eclipsei partiale. La 22.22 incepe eclipsa totala, faza maxima atingandu-se la 23.12. Eclipsa totala se sfarseste la ora 0.02 (pe 16 iunie), iar cea partiala la 1.02 (16 iunie). Pe parcursul eclipsei, Luna se va afla deasupra orizontului sud-estic la o altitudine de 10°-15°.

Mai multe informaţii găsiţi la http://www.astro-info.ro/.

duminică, 5 iunie 2011

Externsteine

Externsteine este o formaţiune stâncoasă distinctivă, situată în Ostwestfalen-Lippe, lângă Horn-Bad Meinberg, nu departe de oraşul Detmold (şi la circa 32 de km. de Paderborn). Este formată din mai multe coloane înalte ce se ridică brusc din dealurile împădurite, într-o regiune care este, în mare măsură, lipsită de stânci.

Centru de activitate religioasă încă de pe vremea teutonilor, Externsteine şi-a extins amprenta religios-păgână până în zilele moderne. Înconjurat de o pădure liniştită, locul este ales ca punct de relaxare de aproape un milion de turişti în fiecare an.

luni, 2 mai 2011

Aleea celebrităților


Inaugurată la început de februarie, lângă Turnul Bărăția, în Piața Timpului (care e piață doar prin denumire) Aleea Celebrităților (care nu este de fapt o alee ci doar un alt nume dat pieţii), are acum 5 stele. Le așteptăm pe următoarele.

duminică, 1 mai 2011

Palatul Mogoșoaia

Construit între 1698-1702 de către Constantin Brâncoveanu și renovat în 1920 de către Martha Bibescu, palatul Mogoșoaia (aflat la circa 10 km de centrul Bucureștiului), atrage, la sfârșit de săptămână, prin frumusețea arhitectonică, liniile drepte ale grădinii, prin lacul răcoros și pădurea foșnitoare. O oază de liniște și reculegere. (Partea un pic dificilă este de găsi un loc de parcare. Cel mai bine este lângă gardul de poatră al domeniului, făcând stânga imediat în dreptul secției de poliție. La Palat, la sfârșit de săptămână ai toate șansele să găsești parcarea plină.)

marți, 29 martie 2011

Noiembrie 2003: Amintiri din Cipru

Oricat ar parea de paradoxal, problema cea mare aici e ... frigul!

Nu vara este cea care ne da de furca, ci iarna. Vara te ajuta mult aerul conditionat, marea care e aproape, muntele care nu e departe si obisnuinta. Umezeala te "omoara" de multe ori, dar nu prea stai in soare si in locuri neclimatizate. (Pot sa spun ca in Bucuresti, unde vara asta am prins temperaturi de 38 de grade, datorita faptului ca umezeala e mai scazuta, mi s-a parut mult mai bine!)

Iarna e ... cald (daca se poate numi cald o vreme cu temperaturi de 2 grade noaptea si 10 ziua). Partea proasta e ca cipriotii isi construiesc casele parca numai pentru vara: izolatiile sunt inexistente iar un sistem central de incalzire e un adevarat lux. Asa ca, venit de la serviciu, te asteapta o casa-pestera. Trece ceva timp pana incalzirea electrica aduce temperatura la cote normale. Umezeala iti da si ea de furca (iarna ploua mult). Marea e tot aproape (dar nu te incalzeste cu nimic) si muntele tot nu-i departe (cu putin noroc gasesti ceva zapada pe varfuri). Asa ca aici preferam vara!

Daca n-ar fi stressul de la serviciu, aici m-asi putea crede la ... pensie: in Cipru nu se intampla nimic si totul se misca in ritm de "siga-siga" (incetul cu incetul). Asteptam cu nerabdare aderarea la EU (1 mai 2004). Sper ca asta sa duca la schimbarea legilor (oarecum rigide) si sa ne permita o stabilitate mai mare. Suntem optimisti.

joi, 24 martie 2011

Cipru

Imi este greu sa spun ce ar putea face cineva care vrea sa stea cateva zile in Cipru. Sunt privelisti interesante de vazut (multe vestigii arheologice), iar satele au un farmec aparte. Si, cu siguranta, aproape în orice perioadă a anului (dar în iarnă doar pentru cei curajoţi) se poate incerca o baie in mare.

Principalele orase sunt
Nicosia (Lefkosia) – capitala divizata, asezata in mijlocul insulei
Limassol (Lemesos) – principalul port al tarii si al doilea oras ca marime
Larnaca – aeropotul (la mal de mare)
Paphos (Pafos) – statiunea maritima a pensionarilor
Agia Napa – statiunea maritima a tineretului.

Distantele sunt oarecum aceleasi, intre orase
Nicosia – Larnaca ~ 40 km
Larnaca – Limassol ~70km
Nicosia –Limassol ~80km
Limassol – Paphos ~80km
Larnaca – Agia Mapa ~60km

Pana la Troodos (lantul muntos, cu cel mai inalt varf Olimpos) sunt vreo 60 km (atat de la Nicosia cat si de la Limassol). Dupa Troodos, la vreo 30 km este cea mai mare manastire din Cipru: Kikkos. Iar vinul de Kikkos e unul dintre cele mai renumite!

Transportul în comun nu e dezvoltat, dar se poate inchiria un taxi (sau o masina) pentru excursii pe insula.

Mancarea este gen european. Specifice sunt:
Haloumi – branza de oaie
Meze – masa traditionala ce te duce prin toate preparatele culinare ale insulei (cu multa, multa carne)
Fish Meze – pentru toate preparatele de peste
Zivania – tuica gen palinca obtinuta din struguri.

O adresă web: http://www.cyprustourism.org/.

miercuri, 23 martie 2011

Aniversarea căsătoriei






1 an – Nunta de hartie

2 – Nunta de bumbac

3 – Nunta de piele

4 – Nunta de in

5 – Nunta de lemn

6 – Nunta de fier/zahar

7 – Nunta de cupru/alama

8 – Nunta de bronz

9 – Nunta de faianta

10 – Nunta de cositor

11 – Nunta de otel

12 – Nunta de matase

13 – Nunta de dantela

14 – Nunta de fildes

15 – Nunta de cristal


20 – Nunta de portelan

25 – Nunta de argint

30 – Nunta de perla

35 – Nunta de coral / jad

40 – Nunta de rubin

45 – Nunta de safir

50 – Nunta de aur

55 – Nunta de smarald

60 – Nunta de diamant

65 – Nunta de safir

70 – Nunta de platina

75 – Nunta de aur si diamant

80 – Nunta de stejar

90 – Nunta de granit

vineri, 25 februarie 2011

Slow Food

Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia. "Slow Food" se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata grabita si nebuna a globalizarii. Aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin, nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stress. Practicand acest lucru in viata, inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim. Nerabdatori sa traim in viitor, uita sa savuram prezentul!

marți, 11 ianuarie 2011

Cadouri dulci


Dacă nu ştii ce să alegi între o floare şi o cutie de bomboane, sau dacă vrei ceva altfel, poţi apela la cadourile dulci de la 3 Flores Alegres (aranjamente asemănătoare celor florale, realizate din bomboane îmbrăcate în accesorii colorate). Nu am regretat că am făcut un asemenea cadou.

duminică, 2 ianuarie 2011

Taxiul din Gara de Nord

Deschisă ca staţie de tranzit pe 27 noiembrie 1870 ca Gara Târgovişte (la inaugurarea căii ferate Roman-Galaţi-Bucureşti-Piteşti) şi-a primit numele actual în 1897 (după modernizările ce au adus şi iluminarea cu curent electric). Construită iniţial la marginea oraşului, acum aproape de centru, Gara de Nord este principala poartă feroviară din Bucureşti şi cea mai mare din România. Cu conexiuni bune cu metroul, transportul local şi aeroportul internaţional, Gara de Nord este o adevărată poartă internă şi internaţională.

Dacă ai nevoie de un taxi, staţia lor principală este La coloane (de la ieşirea din tren mergi tot înainte). Dar atenţie! Primele pe care le vezi sunt cele scumpe (care nu se deosebesc, ca maşini şi dotări, de celelalte): 3.50 lei pe kilometru. Spre sfârşitul cozii de taxiuri sunt cele normale: 1.39 lei. Preţul este scris vizibil pe uşă (la ambele categorii) aşa că n-ai cum să le încurci. (Iar dacă nu găseseşti niciunul ieftin, poţi suna unul din dispeceratele cunoscute. Maşina va ajunge în mai puţin de 5 minute.)