Hai-hui

Câteva sfaturi pentru vacanță	mar. 2020: Paris	oct. 2019: Eforie Nord
aug. 2019: Sunny Beach	aug. 2019: Estonia	iun. 2019: Koshov (BG)
ian. 2019: Lisabona	dec. 2018: Düsseldorf	sep. 2018: Mamaia Sat
mai. 2018: Gorj & Vâlcea	ian. 2018: Mamaia	nov. 2017: Predeal
iul. 2017: Sarmizegetusa, Arad, Geoagiu Băi	iul. 2017: Mangalia	apr. 2017: Băile Govora
mar. 2017: Sinaia	Și mai multă relaxare!

În jurul Parisului

Un nou zbor	Etajul 7	Primăvară
Gri	Vineri	La pas (oarecum)
Mutare	Macaroana	Întoarcere (de urgenţă)

Întoarcere (de urgență)

Macaroana

Ziua de muncă a fost intensă. Seara a venit cu relaxare cu mojito (la care, din grijă pentru natură, paiul a fost înlocuit de o macaroană) și tocană de miel. Totul la restaurantul hotelului.

Mutare

De mâine o să-mi desfășor activitatea la alt sediu, așa că astăzi a fost ziua mutatului de la Issy les Moulineaux la Le Plessis Robinson (adică de la Novotel la Le Parc Hotel). Micul dejun, făcutul bagajelor și corecturile de nume pe factură au ocupat dimineața. Am avut noroc de taxi (singurul) în stația din fața hotelului. Șoferul (turc) m-a dus repede la noua destinație.

Cei 7 km. dintre cele două hoteluri te duc în altă lume. Dacă la Issy les Moulineaux ești în capitală, la Le Plessis Robinson ai ajuns la  țară.

La pas (oarecum)

Sâmbăta nu am unde să mă grăbesc, așa că am ajuns printre ultimii la micul dejun. Am profitat de ocazie că plita era liberă și mi-am pregătit omleta în tigăița pusă la dispoziție de hotel. Cu cafeaua băută (și burta plină) mi-am făcut planul de plimbare.

Primul obiectiv: stația de metrou Mairie d’Issy. În drum am constatat că traficul este ca inexistent și nici pietoni nu sunt prea mulți. Piața (probabil volantă) de lângă stația de metrou era însă plină, cu produse alimentare expuse în aer liber și vânzători fără mânuși.

La automatul de bilete am cerut ajutorul celui de la informații. A venit să-mi arate explicându-mi în engleză. Și așa am aflat că nu contează stația la care cobor: biletul este tot 1,90 euro.

Înarmat cu biletul, am trecut prin turnichet, am așteptat cuminte sosirea metroului, i-am lăsat pe alții să o ia înainte (ca să mă prind cum se deschide ușa) și m-am așezat pe un loc ce (ca toate celelalte) nu prea dădea impresia de curățenie. Stații  dese (cu oamenii ai străzii dormind la capetele de peron în unele din ele) și tunele pline de graffiti. Și am ajuns la Abbesses. La capătul peronului, un anunț încurajator: 181 de trepte până sus! An zâmbit și mi-am zis că este un antrenament bun pentru urcatul la Sacré Coeur.

In zonă, lume pestriță: turiști cu duiumul, tuciuriu de alba-neagra (cu echipa de suport bine îmbrăcată dându-se turiști italieni, unul din ei, neatent, pierzând câte 50 de euro pe încercare), negrii ce încercau să-ți lege sfori colorate, indieni care vindeau tot felul de mărunțișuri și mulți alții. Mi-am dat ruxacul jos din spate și mi-am pus portofelul în buzunarul interior al hainei.

După liniștea din Sacré Coeur  am pornit-o pe străzile aglomerate din zonă. Franța a raportat 949 de cazuri de infectare cu coronavirusul COVID-19. Dar la Paris, viața aglomerată îți continuă cursul. Zonele turistice sunt pline, ca și mesele de pe trotuare la care se mănâncă însoțit de forfota pietonilor.

Pas cu pas (cu o oprire de energizare cu o bere și un pui la grătar), am ajuns la Notre Dame. Catedrala este înconjurată de garduri înalte, fiind în refacere după incendiul din aprilie anul trecut. Sena este umflată de ploile torențiale din ultima vreme. Promenada de la nivelul de jos e închisă fiind inundată pe ici, pe colo.

Am ajuns la concluzia că m-am plimbat destul. O privire pe hartă îmi arată un RER-C la Gare d'Austerlitz. Ajuns aici, constat că nu este C-ul de care am nevoie. Mă orientez la metrou. Schimb 10-le cu 12 și apoi iau T2 care mă lasă lângă hotel. Trec pe la Prêt à Manger pentru o supă de pui cu mult orez. Ziua se apropie de sfârșit. Telefonul îmi spune că am făcut 19251 de pași.

Vineri

Trafic mai lejer și fotografii amestecate.