Frankfurt

Zi înorată de toamnă, caldă, tocmai bună de plimbare. Aşa că, înarmat cu un nou bilet de tren obţinut pe internet, de dimineaţă, cum îi stă bine călătorului, am pornit spre Frankfurt. Trenul a venit la timp şi mi-am ocupat locul rezervat la geam ca să admir peisajul ce se schimba rapid la cei 120 km/oră. (Ca să nu existe nici un dubiu sau încurcătură, deasupra locului, un mic afişaj electronic indica Paderborn-Kassel: prima etapă a călătoriei mele.)

Faţă de călătoriile de până acum am plecat spre est. Cu totul alt peisaj căci câmpia e înlocuită de zonă montană: păduri de brad, tuneluri, drumuri secundare asfaltate cu trafic ca şi inexistent. Pe panoul electronic de afişaj de la capătul vagonuluim mesajele de reclamă şi de informare se succedau unul după altul. Am recunoscut câte un cuvânt pe ici pe colo, dar nu am înţeles nimic.

Kassel . Schimbare de tren. (La coborâre panoul electronic îmi atrăgea atenţia să nu uit nimic în vagon.) O gară sub centrul oraşului, ca un tunel aerodnamic plin de curent. Pe peron, două tinere îmbrăcate în costum de tigru (şi vospsite corespunzător pe faţă) se distrau de minune printre călătorii ce se arătau nepăsători dar care aruncau pe furiş priviri ce se vroiau discrete (spre amuzamentul fetelor). Probabil a fost un festival cu personaje din poveşti, căci seara, la întoarcere, când am schimbat trenul tot la Kassel, peronurile erau pline de tineri costumaţi fistichiu, zâmbitori dar obosiţi.

Şi am ajuns la Frankfurt. O gară imensă, cu un furnicar de oameni. Înarmat cu informaţiile de pe internet am pornit, cum nu e departe de gară, pe jos, spre Salonul Auto. Nu am fost singurul, căci trotuarul era plin de doritori într-ale vizitei. Ajuns la faţa locului, n-am fost mirat de invitaţia de a mi se verifica ruxacul printr-o maşinărie gen aeroport. Dar nu s-a întâmplat căci nu aveam bilet. Iar după ce l-am luat (15 euro) am intrat pe o poartă pe la care nu m-a verificat nimeni!

Salonul Auto este imens. Lume aproape de suprasaturaţie. Maşini obişnuite, maşini concept, autoturisme electrice, dacia Duster, design futurist 2040, maşini de epocă (125 de ani auto în Germania), cum să ieşi dint-o maşină răsturnată, traseu off-road, circuit de viteză Audi, fotbal cu maşinuţe, standul Mercrdes în care n-a fost chip să intru din cauza îmbulzelii. Şi multe altele. Plus berea ce curgea în valuri şi mirosul de cârnaţi ce venea parcă de pretutindeni.

Spre seară, la ieşirea de la Salon, erai bombardat cu fluturaşi cu oferte de alt gen (sauna men clubs) cu preţuri speciale pe perioada expoziţiei: plăteşte unu, intră doi.

O scurtă plimbare prin Frankfurt. Am revăzut oraşul după 17 ani (în '94 a fost o oprire de aproape o zi între două avioane). Era primăvară şi totul înflorit. Nu-mi mai aduc bine aminte ce am văzut, cu cât s-a schimbat oraşul, dar parcă atunci traficul pe Main era mult mai aglomerat. Altfel, un oraş aglomerat, nu foarte curat, cu oameni din toate colţurile lumii.

La lăsarea întunericului am luat drumul înapoi spre Paderborn.

Mai multe poze în albumul De Prin Germania.