Kyoto: mult mai linişte, mai puţine indicatoare în engleză şi mai multă securitate: în gară am sesizat poliţişti ce priveau atent la ceea ce se întâmplă în jur, iar la hotel ne-au cerut paşapoartele şi au făcut copii după ele (la Tokyo m-au crezut pe cuvânt că sunt eu). Totuşi seara, la masă, nu s-a apropiat nimeni de noi să ne spună că restaurantul se închide în 15 minute.Drumul de 513 km. (Bucureşti-Brăila şi retur, plus încă ceva, plus 4 opriri) l-am făcut în 2 ore şi 18 minute. Nu simţi nici o trepidaţie în vagon. Shinkansen-ul parcă nu ar merge pe şine ci zboară.
Români sunt pretutindeni. La hotel, un afiş anunţa o seară live cu violonistului Florin Croitoru. (Pe 26 septembrie. Nu o să-l vedem.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu