După 20 de ani

După 20 de ani Tokyo pare neschimbat: aceleaşi cartiere cu case mici sau zgârie-nori (e clar că sunt mult mai mulţi, dar nevăzând dezvoltarea lor în timp, doar Tokyo Skytree sare în ochi), treceri de pietoni în diagonală, puhoi de lume la ore de vârf şi aglomeraţie în rest, politeţe şi gesturi de robot. (Trecerile de pietoni în diagonală sunt o adevărată provocare: odată ajuns în mijloc, te izbeşte o furnicăraie de oameni din toate direcţiile.) Betonul te înconjoară peste tot, dar nu pare sufocant. Fiecare petec liber e plin de verdeaţă şi flori. Orașul e curat (nu strălucitor de curat). Apropierea de ocean face ca atmosfera să fie, oarecum, înnăbuşitoare, dar mirosul gazelor de eşapament aproape că nu se simte.