Japonia - album foto

(Clic!) 

Ouăle negre

Hakone (箱根) face parte din parcul naţional Fuji-Hakone-Izu, aflat la mai puţin de 100 km de Tokyo. Renumit prin izvoarele fierbinţi, frumuseţea peisajelor sălbatice şi priveliştea ce are ca fundal inconfundabila siluetă a muntelui Fuji (dar şi prin faimoasele ouă negre), Hakone este una din destinaţiile populare atât pentru japonezi cât şi pentru turişti.

Ouăle negre de Hakone prelungesc viaţa. Dacă mănânci unul, trăieşti cu 7 ani mai mult. Două, cu 14 ani, 3, cu 21, 4 cu 28. Iar dacă mănânci 5 ... faci indigestie. (Aşa că pachetul de 5 e musai să-l împarţi cu cineva.) Secretul ouălor negre: sunt banale ouă de găină fierte (tare) în izvoarele fierbinţi sulfuroase. Mineralele din apă înnegresc coaja oului.

Curiozitate

La Ryōan-ji  s-a apropiat de mine un grup de elevi (sunt foarte mulţi în vizită la temple) şi unul dintre ei m-a abordat, într-o engleză timidă, dacă poate să mă întrebe ceva (cred că aveau în jur de 12 ani). De unde sunt, ce sport și ce mâncare japoneză îmi plac, unde este România, ...

Kyoto

Kyoto: mult mai linişte, mai puţine indicatoare în engleză şi mai multă securitate: în gară am sesizat poliţişti ce priveau atent la ceea ce se întâmplă în jur, iar la hotel ne-au cerut paşapoartele şi au făcut copii după ele (la Tokyo m-au crezut pe cuvânt că sunt eu). Totuşi seara, la masă, nu s-a apropiat nimeni de noi să ne spună că restaurantul se închide în 15 minute.

Drumul de 513 km. (Bucureşti-Brăila şi retur, plus încă ceva, plus 4 opriri) l-am făcut în 2 ore şi 18 minute. Nu simţi nici o trepidaţie în vagon. Shinkansen-ul parcă nu ar merge pe şine ci zboară. 

Români sunt pretutindeni. La hotel, un afiş anunţa o seară live cu violonistului Florin Croitoru. (Pe 26 septembrie. Nu o să-l vedem.)

Roboțeii

Remarcă: Ai văzut că sunt şi tipe care arată bine, cu fuste mini.

Răspund: Nuuu :-) ...!

Continuare: Dar uită-te la tipi: nici unul nu furişează nici măcar o privire. Toţi sunt cu privirea fixă, înainte, şi se mişcă parcă ar fi roboţei!

Şi aşa este! (În magazinele mai mici, cum au simţit că ai intrat –spun simţit, căci de văzut nu prea au cum, căci nu de uită la tine, continuând să facă ceea ce făceau- te salută, ca roboţeii, toţi. Nu se aşteaptă la răspuns.)

Tokyo: Orientare

GPS-ul telefoanelor de ultimă generație e un ajutor important pentru orientarea în zone necunoscute. Dar, pentru Japonia, trebuie să găsești o alternativă la Nokia Maps: hărțile oferite de ei sunt ca și inexistente.

Noapte

După prima zi în Japonia, oboseala drumului a adus repede somnul, dar diferența de fus orar m-a făcut ca pe la 2 noaptea să dau ture prin cameră. (Am remarcat că Rainbow Bridge nu mai strălucea în lumini multicolore, iar iluminatul clădirilor şi cel stradal erau mult diminuate. Aveam să aflu că, după dezastrul de la Fukushima din 2011, multe centrale nucleare au fost oprite pentru verificări. Din această cauză, noapte activitățile sunt reduse la maximum pentru economie de energie. De exemplu, la Intercontinental nu se oferea room service sau serviciu de spălătorie peste noapte.)

După 20 de ani

După 20 de ani Tokyo pare neschimbat: aceleaşi cartiere cu case mici sau zgârie-nori (e clar că sunt mult mai mulţi, dar nevăzând dezvoltarea lor în timp, doar Tokyo Skytree sare în ochi), treceri de pietoni în diagonală, puhoi de lume la ore de vârf şi aglomeraţie în rest, politeţe şi gesturi de robot. (Trecerile de pietoni în diagonală sunt o adevărată provocare: odată ajuns în mijloc, te izbeşte o furnicăraie de oameni din toate direcţiile.) Betonul te înconjoară peste tot, dar nu pare sufocant. Fiecare petec liber e plin de verdeaţă şi flori. Orașul e curat (nu strălucitor de curat). Apropierea de ocean face ca atmosfera să fie, oarecum, înnăbuşitoare, dar mirosul gazelor de eşapament aproape că nu se simte.