La Ryōan-ji s-a apropiat de mine un grup de elevi (sunt foarte mulţi în vizită la temple) şi unul dintre ei m-a abordat, într-o engleză timidă, dacă poate să mă întrebe ceva (cred că aveau în jur de 12 ani). De unde sunt, ce sport și ce mâncare japoneză îmi plac, unde este România, ...
joi, 11 septembrie 2014
Curiozitate
La Ryōan-ji s-a apropiat de mine un grup de elevi (sunt foarte mulţi în vizită la temple) şi unul dintre ei m-a abordat, într-o engleză timidă, dacă poate să mă întrebe ceva (cred că aveau în jur de 12 ani). De unde sunt, ce sport și ce mâncare japoneză îmi plac, unde este România, ...
marți, 9 septembrie 2014
Kyoto
Drumul de 513 km. (Bucureşti-Brăila şi retur, plus încă ceva, plus 4 opriri) l-am făcut în 2 ore şi 18 minute. Nu simţi nici o trepidaţie în vagon. Shinkansen-ul parcă nu ar merge pe şine ci zboară.
Români sunt pretutindeni. La hotel, un afiş anunţa o seară live cu violonistului Florin Croitoru. (Pe 26 septembrie. Nu o să-l vedem.)
duminică, 7 septembrie 2014
Roboțeii
Răspund: Nuuu :-) ...!
Continuare: Dar uită-te la tipi: nici unul nu furişează nici măcar o privire. Toţi sunt cu privirea fixă, înainte, şi se mişcă parcă ar fi roboţei!
Şi aşa este! (În magazinele mai mici, cum au simţit că ai intrat –spun simţit, căci de văzut nu prea au cum, căci nu de uită la tine, continuând să facă ceea ce făceau- te salută, ca roboţeii, toţi. Nu se aşteaptă la răspuns.)
sâmbătă, 6 septembrie 2014
Tokyo: Orientare
vineri, 5 septembrie 2014
Noapte
joi, 4 septembrie 2014
După 20 de ani
După 20 de ani Tokyo pare neschimbat: aceleaşi cartiere cu case mici sau zgârie-nori (e clar că sunt mult mai mulţi, dar nevăzând dezvoltarea lor în timp, doar Tokyo Skytree sare în ochi), treceri de pietoni în diagonală, puhoi de lume la ore de vârf şi aglomeraţie în rest, politeţe şi gesturi de robot. (Trecerile de pietoni în diagonală sunt o adevărată provocare: odată ajuns în mijloc, te izbeşte o furnicăraie de oameni din toate direcţiile.) Betonul te înconjoară peste tot, dar nu pare sufocant. Fiecare petec liber e plin de verdeaţă şi flori. Orașul e curat (nu strălucitor de curat). Apropierea de ocean face ca atmosfera să fie, oarecum, înnăbuşitoare, dar mirosul gazelor de eşapament aproape că nu se simte.
duminică, 24 august 2014
duminică, 4 mai 2014
La drum prin Bulgaria
30 apr. 2014 – Bucureşti-Balchik: 276 km pe A2 – Drajna – Călăraşi – Bac Chiciu – Silistra – Dobrich. 5 euro taxa de drum în Bulgaria (pentru 7 zile).
28 aug. 2009 –Varna-Brăila: 373 km. prin Durankulak - Constanţa - Giurgeni - Ţăndărei - Bărăganu - Brăila. Drumul prin Mihai Bravu - Viziru era închis. Pe hartă, pe ruta Varna - Dobrich - Silistra (bac) - Călăraşi, sunt 298 km!
27 aug. 2009 – Bucureşti-Giurgiu-Varna: Drumul a trecut repede. La 9:20 plecam de acasă şi pe la 14:00 eram la hotel.
25 august 2008 – Brăila-Constantin şi Elena: Am plecat la 10:30 de la Brăila. Prin Vidin-Giurgeni. Am făcut greşeala să o luăm în Constanţa pe centură (drumul foarte prost). Prin vamă am trecut repede (grănicerul nostru s-a uitat la acte şi atât; la bulgari am oprit doar ca să achităm taxa de drum). O nouă greşeală căci am luat drumul direct spre Varna, ocolind Albena şi staţiunile. A trebuit să ne întoarcem 5 km. spre Constantin şi Elena. 356 de kilometri au trecut pe nesimţite. La plata taxei m-am simţit ca la noi. Ar fi trebuit să iau una pentru o lună (8 euro), dar „N-am decât pentru 7 zile” (5 euro). Vorbea româna. Drumul prin Bulgaria nu s-a deosebit nimic cu cel din România: porţiuni de asfalt mai bune, porţiuni de asfalt mai proaste.
joi, 27 martie 2014
luni, 3 martie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

