Budapesta: Drum de la aeroport

Sosit pe orice aeroport, una din întrebările ce te frământă este cum ajungi în oraş. La Budapesta răspunsul e simplu: Airport Shuttle Bus (www.airportshuttle.hu). Comod, rapid, 7 euro de persoană. Cam de 3 ori mai ieftin decât taxiul.

Budapesta

1985. Ultima zi de iulie. O zi extrem de călduroasă. Seara, împreună cu alţi 7 colegi de facultate, plecam cu trenul, cu ruxacul în spate, în vizită în Europa de Est. Era prima ieşire din ţară. Şi prima oprire a fost Budapesta. (Au urmat Cehoslovacia şi Germania Democrată. O cu totul şi cu totul altă lune faţă de România acelor ani.)

Acum, după 26 de ani, din nou Budapesta. Oraşul pare neschimbat. În faţa gării Nyugati (unde am ajuns atunci cu trenul), aceeaşi clădire îmbrăcată în sticlă pe care mi-o amintesc. Şi tot ca atunci, în comparaţie cu Bucureştiul, oraşul este mai curat, cu circulaţie mult mai aerisită, cu clădiri vechi impunătoare (dar, din păcate, cu amprenta puternică a timpului pusă pe faţade.). Tăiat în două de Dunărea albastră, oraşul respiră a linişte şi zumzăie de turişti curioşi. (Şi vreţi să spuneţi că Dunărea nu mai e albastră? Priviţi-o cu atenţie după ce aţi savurat o sticlă de Tokaj!)

Mai multe poze pe Picasa.

Weekend

La sfârşit de săptămână, fiecare cu hobbyurile lui.

Sprechen Sie deutsch?

Dacă nu (şi ştii engleza), un link util: http://german.about.com/.

Detmold - Freilichtmuseum

La Detmold (circa 30 de km. de Paderborn pe şosea, sau 40 de minute cu trenul) este cel mai mare muzeu (ca suprafaţă) în aer liber din Europa. Freilichtmuseum, cum îi este numele (adică, evident: Muzeul în Aer Liber) este deschis din aprilie până la sfârşitul lui octombrie. Peste 100 de hectare de pădure şi teren cultivat, cu circa 90 de clădiri complet dotate, redau istoria rurală a Westphaliei. Casele imense (în care totul e sub un singur acoperiş: camere de locuit şi depozitare, ateliere, grajdul animalelor) sunt impresionante prin arta arhitecturală dezvoltată cu secole în urmă. Freilichtmuseum este un loc plăcut de plimbare şi relaxare.

[PS: Un click pe poză deschide un întreg album cu imagini din Germania.]

Fără comentarii

Liebe Mitbürgerin, lieber Mitbürger, ich freue mich, dass Sie die Stadt Paderborn zu Ihrem neuen Wohnsitz gewählt haben.

Guter Tradition folgend, lade ich alle Neubürgerinnen und Neubürger der Stadt Paderborn zu einem Empfang in den großen Sitzungssaal des historischen Rathauses, Rathausplatz 1, ein. Ich würde mich sehr freuen, Sie am Dienstag, ... im Rathaus begrüßen zu dürfen. Bei einem Umtrunk haben Sie Gelegenheit, Kontakte zu knüpfen und Gespräche mit Vertretern des Rates und der Verwaltung zu führen. Mit freundlichen Grüßen.

Pe scurt: Dragi concetățeni, mă bucur că ați ales Paderborn ca oraș de reședință și, conform tradiției vă invit să ne cunoaștem. Semnat: primarul.

Frankfurt

Zi înorată de toamnă, caldă, tocmai bună de plimbare. Aşa că, înarmat cu un nou bilet de tren obţinut pe internet, de dimineaţă, cum îi stă bine călătorului, am pornit spre Frankfurt. Trenul a venit la timp şi mi-am ocupat locul rezervat la geam ca să admir peisajul ce se schimba rapid la cei 120 km/oră. (Ca să nu existe nici un dubiu sau încurcătură, deasupra locului, un mic afişaj electronic indica Paderborn-Kassel: prima etapă a călătoriei mele.)

Faţă de călătoriile de până acum am plecat spre est. Cu totul alt peisaj căci câmpia e înlocuită de zonă montană: păduri de brad, tuneluri, drumuri secundare asfaltate cu trafic ca şi inexistent. Pe panoul electronic de afişaj de la capătul vagonuluim mesajele de reclamă şi de informare se succedau unul după altul. Am recunoscut câte un cuvânt pe ici pe colo, dar nu am înţeles nimic.

Kassel . Schimbare de tren. (La coborâre panoul electronic îmi atrăgea atenţia să nu uit nimic în vagon.) O gară sub centrul oraşului, ca un tunel aerodnamic plin de curent. Pe peron, două tinere îmbrăcate în costum de tigru (şi vospsite corespunzător pe faţă) se distrau de minune printre călătorii ce se arătau nepăsători dar care aruncau pe furiş priviri ce se vroiau discrete (spre amuzamentul fetelor). Probabil a fost un festival cu personaje din poveşti, căci seara, la întoarcere, când am schimbat trenul tot la Kassel, peronurile erau pline de tineri costumaţi fistichiu, zâmbitori dar obosiţi.

Şi am ajuns la Frankfurt. O gară imensă, cu un furnicar de oameni. Înarmat cu informaţiile de pe internet am pornit, cum nu e departe de gară, pe jos, spre Salonul Auto. Nu am fost singurul, căci trotuarul era plin de doritori într-ale vizitei. Ajuns la faţa locului, n-am fost mirat de invitaţia de a mi se verifica ruxacul printr-o maşinărie gen aeroport. Dar nu s-a întâmplat căci nu aveam bilet. Iar după ce l-am luat (15 euro) am intrat pe o poartă pe la care nu m-a verificat nimeni!

Salonul Auto este imens. Lume aproape de suprasaturaţie. Maşini obişnuite, maşini concept, autoturisme electrice, dacia Duster, design futurist 2040, maşini de epocă (125 de ani auto în Germania), cum să ieşi dint-o maşină răsturnată, traseu off-road, circuit de viteză Audi, fotbal cu maşinuţe, standul Mercrdes în care n-a fost chip să intru din cauza îmbulzelii. Şi multe altele. Plus berea ce curgea în valuri şi mirosul de cârnaţi ce venea parcă de pretutindeni.

Spre seară, la ieşirea de la Salon, erai bombardat cu fluturaşi cu oferte de alt gen (sauna men clubs) cu preţuri speciale pe perioada expoziţiei: plăteşte unu, intră doi.

O scurtă plimbare prin Frankfurt. Am revăzut oraşul după 17 ani (în '94 a fost o oprire de aproape o zi între două avioane). Era primăvară şi totul înflorit. Nu-mi mai aduc bine aminte ce am văzut, cu cât s-a schimbat oraşul, dar parcă atunci traficul pe Main era mult mai aglomerat. Altfel, un oraş aglomerat, nu foarte curat, cu oameni din toate colţurile lumii.

La lăsarea întunericului am luat drumul înapoi spre Paderborn.

Mai multe poze în albumul De Prin Germania.

Koblenz

Pornit la drum datorită curiozităţii stârnite de afişele cu www.buga2011.de, am ajuns la Koblenz. Aflat la confluenţa Rinului cu Mosel (confluenţă vegheată de statuia impunătoare ecvestră a împăratului Wilhem I), oraşul îşi trăiește din plin cei peste 2000 de ani de istorie.

După o trecere pe la biroul de informaţii turistice, de unde m-am dotat cu harta obiectivelor principale şi cu un bilet de o zi, de 20 de euro, pentru BUGA (BUndesGArtenschau, adică Expoziţia Horticolă Federală), am pornit spre faleza Rinului. Inițial am crezut că am dat iar de un oraş prea liniştit, fantomă, căci în cartierele prin care am trecut repede, am întâlnit puţini trecători şi puține maşini. Părea mult mai pustiu ca în Paderborn. Dar pe faleza Rinului, şi în cele trei locuri ale expoziţiei (de fapt ale evenimentului, căci petrecerea se întinde din aprilie până în octombrie), situaţie era cu totul alta: multitudine de turişti, atmosferă de vacanţă, oameni veseli. Pe de altă parte, expunerea de flori nu m-a impresionat ca atare. ExpoFlora din Herăstrău e mult mai bine aranjată. (Aici, în unele locuri, florile erau crescute haotic. Dar asta nu împiedecau sute de admiratori să se plimbe printre ele extaziaţi şi să facă mii de fotografii.) Şi da, expoziţia nu prezenta nimic deosebit (chiar pot spune că cei 20 de euro nu s-au justificat), dar reclama din jurul ei, pregătirea oraşului (plin de semne ca să nu te rătăceşti) şi spectacolele susţinute fac ca evenimentul să adune peste 2 milioane de vizitatori.

Rinul este impresionant prin traficul de agrement şi de mărfuri. Şi cu toată această nebunie, apa este curată. Nu gunoi purtat de curenţi, nu pete de ulei de la motoarele şlepurilor (ce, de obicei, lângă cabina de comandă, au parcată maşina căpitanului ca să o folosescă prin porturile în care stă mai mult).

A fost o zi extrem de caldă. Aşa că una din atracţiile din parcul de lângă Colțul German (Deutsches Eck) era o zonă amenajată gen WaterPark în care copii se bălăceau gălăgios sub privirea părinţilor de multe ori uzi şi ei fără să vrea.

La intrarea în prima incintă a expoziţiei am primit o ştampilă pe mână ca să nu mai prezint biletul de fiecare dată. Coada de la telecabina ce duce la Festung Ehrenbreitstein, cetatea de pe celălat mal a Rinului (costul înclus în cel pentru BUGA), la orele prânzului, pe puţin jumătate de kilometru. Am renunţat şi am pornit la plimbare prin centrul oraşului, cu arhitectură tipică, cu o mulţime pestriţă alergând prin magazine (n-am intrat în niciunul) şi terase cu mesele doldora de halbe de bere.

Şi după masă am avut noroc şi de o plimbare cu telecabina căci nu mai era nimeni la coadă. (Construcţia e impresionantă, cu cablurile ce se întind fără piloni peste Rin, cu multitdinea de cabine ce-l traversează.) Şi, ajuns sus, am înţeles de ce era coada aşa imensă de dimineaţă: aici era tot spectacolul. Oameni puzderie, stând la mese sau tolăniţi pe iarbă, inclusiv dotaţi cu saltele gonflabile, ascultau spectacolul de pe scenă. O atmosferă de picnic imens (dar la care lipsea aroma grătarului pe cărbuni).

Tot aici erau şi pavilioane expoziţionale (nu imense) frumos aranjate, inclusiv cu legume şi fructe (standul cu salate părea un covor pufos în nuanţe de verde). Într-unul din pavilioane, într-un bazin cu apă, pluteau mulţi dovleci. Copii, mai ales, se întindeau să ajungă la câte unul ce era era aproape de margine. Şi cum cineva punea mâna pe unul, se uita rapid unde este cea mai multă lume adunată şi arunca dovleacul în bazin lângă ei. Oameni stropiţi, unii din ei miraţi. Râsete multe.

Timpul s-a scurs pe nesimțite și a venit ora reîntoarcerii în Paderborn. A fost o zi plăcută.

Catedrala

Construită între 1215-1280, cu numeroase adaptări ulterioare, și reconstruită după distrugerile suferite în cel de-al doilea război mondial, Catedrala se înalță tăcută în inima Paderbornului. Impunătoare turlă (de 93 m) este punct de reper oriunde ai fi în oraș. Catedrala te așteaptă ca un loc al liniștii, al rugăciunii și meditației. Dimensiunile ei imense (104 m lungime și 19 m înălțime în interior) te fac să te simți minuscul, fărâmă neînsemnată a nemuritorului Univers. Lumina zilei de afară, filtrată prin numeroasele vitralii, devine plină de umbre și mister și parcă sporește frica zilei de după. Luminile galbene ale lumânărilor, risipite în imensitatea catedralei, nu reușesc să facă speranța să strălucească cu putere. Bisericuțele noastre ortodoxe sunt mult mai calde și primitoare.

Libori

La sfârșit de iulie în Paderborn a fost sărbătoarea de Libori, dedicată sfântului Liborius, protectorul urbei, ale cărui moaște au fost aduse aici în anul 836. Lume multă, distracţie de bâlci, bere (cam scumpă).