Aeroportul din Almaty e mare pe din afară, dar mic înăuntru. Controlul de securitate pare rămas de pe vremea sovietică (control la bagaje înainte de
check-in, am avut 2 ştampile pe tichetul de îmbarcare, cea de la Emigrări m-a pus să privesc spre o cameră video -o nouă poză la dosar?-, iar ultimul control al biletelor de către un ofiţer kazah s-a făcut chiar în uşa avionului). Sala de aşteptare, destul de înghesuită, are iz de staţie de tren. Câteva televizoare date cu sonorul la maximum urmăresc filme ce par făcute cu jumătate de secol în urmă. Gălăgia dialogului dublat (la film) acoperă toate zgomotele din jur, iar anunţurile la staţia de amplificare sunt de neînţeles. Câţiva pasageri obosiţi dorm lungiţi pe banchetele de plastic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu