De 1 Mai, fumul grătarelor s-a întins deasupra României mai ceva ca norul de cenuşă vulcanică. Mii de kilograme de carne, rumenite sau arse după priceperea fiecăruia, au constitut o masă de festin întinsă parcă în toate colţurile ţării. Iar în urmă au rămas tone de gunoaie.Nu suntem singurii, cel puţin în acest colţ de lume, care să considerăm grătarul drept sport naţional.
Nu eşti cipriot adevarat dacă nu te duci la picnic la munte, la o souvla. Pentru asta îţi trebuie o camionetă, scaune de plastic, tacâmuri de porţelan, faţă de masă, motor electric pentru grătar, ţepuşe de 2 metri, cateva kilograme bune de carne. Daca reusesti sa te scoli de pe scaun dupa ce ai mancat, inseamna ca nu ai mancat destul.
În calendarul cipriot există chiar şi Ziua Suvlei (Tsiknopempti), zi în care insula e învăluită în vălătuci de fum şi miros de carne la cărbuni. Găseşti grătarele oriunde (în faţa casei, în faţa biroului, în faţa magazinelor). Ciprul se pregăteşte de Postul Paştelui.
Tsiknopempti (tsikna - mirosul cărnii la grătar; Pempti - joi, în greacă) este ziua când se mănâncă numai carne. Originea ei s-a pierdut în negura vremurilor. Este celebrată joi, cu 11 zile înainte de Lunea Curată (Clean Monday - prima zi de luni din Postul Paştelui). Toate zonele de picnic sunt supraaglomerate. Dar în urmă nu rămân tone de gunoaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu