Început de drum

Se pare că la Almaty este sezonul nunţilor. Sâmbăta şi duminica, în Piaţa Republicii şi în parcurile din jur, e forfotă multă. Alaiurile de limuzine aproape că nu au loc unele de altele. Miresele şi mirii, însoţiţi de cei apropiaţi, au venit să facă poze. În timp ce o parte din echipă se bucură de muzică, clinchet de pahare şi sandvişuri, personajele principale încearcă să se încadreze în solemnitatea momentului, ca pozele din această zi să rămână o amintire serioasă pentru anii următori.

Shymbulak

Deşi e prima săptămână de octombrie, sâmbătă a fost vreme frumoasă în Almaty. Încurajaţi de soarele din oraş, şi fără să luăm în seamă norii ce ascundeau crestele muntelui, am vrut să pornim spre Almaty Big Lake. Încercarea de a chema un taxi s-a soldat însă cu eşec: am aflat că din cauza ninsorii drumul este închis. Aşa că am aplicat planul B: o vizită la staţiunea de schi Symbulak.

Drumul cu taxiul până la telegondola de la Medeu a trecut pe nesimţite. Telegondola ne-a dus fără probleme peste imensul patinoar şi peste fostul lac de acumulare ce, din cine ştie ce motive, nu mai adună de mult şuvoaie din munte. Staţiunea de schi ne-a întâmpinat cu prima zăpadă a anului. Dar aici am constatat că, în lipsa schiorilor (sezonul se deschide mai târziu), nu avem ce face. După de am mirosit zăpada, am făcut poze şi am admirat doar puţin priveliştea (căci a fost acoperită repede de ceaţă), am luat drumul înapoi.

Ajunşi la bază am constatat că plimbarea la munte a fost prea scurtă. Încurajaţi de soarele ce jos strălucea pe un cer aproape senin, am ignorat ofertele taximetriştilor şi autobuzul local, şi am pornit-o la pas spre oraş.

Însoţiţi de pârâul limpede, admirând culorile-pastel ale toamnei, vorbind ba de una, ba de alta, am ajuns pe nesimţite la porţile sovietice de beton şi dantelăria de oţel ce făceau imposibilă intrarea în Almaty a vreunei armate invadatoare. Culorile toamnei au fost înlocuite de cartiere noi de vile. Aerul curat de munte a căpătat miros de gaz de eşapament (se vinde încă benzină cu cifra octanică 80). Cartierele de vile au fost înlocuite de amestecătura de clădiri moderne şi blocuri socialiste. Zgomotul oraşului, înveselit de glasurile vioaie ale elevilor (învaţă şi sâmbăta), a dat uitării murmurul de munte al pârâului.

Şi cei 16 km. până la hotel au rămas în urmă. A fost o sâmbătă plăcută.

Preţuri (tenge, rata de schimb: 192,12 tenge/euro):
- taxi (hotel - Medeu): 4000
- telegondolă (dus-întors): 2500
- litrul de benzină 96: 145
- litrul de benzină 80: 86

[Mai multe poze la https://picasaweb.google.com/cy.ioanda/AlbumCalatorPeGlob]

Almaty

Vegheat de piscurile munţilor Trans-Ili Alatau, Almaty (fosta Alma-Ata de pe vremea Uniunii Sovietice şi fostă capitală) trăieşte aglomeraţia marilor metropole. Tăiat de bulevarde largi ce alcătuiesc aproape un caroiaj perfect, oraşul nu are nimic spectaculos. Circulaţia zgomotoasă (auzi claxoane aproape la orice pas) umple aerul de toamnă cu un miros deranjant de gaze de eşapament. Ca european, faci notă discordantă cu trăsăturile asiatice ale pietonilor grăbiţi.

Bagajul mic de la Wizz Air

Începând cu 1 august, Wizz Air lansează o nouă politică-test pentru bagajele de mână pe ruta Londra-Katowice, pentru a-i încuraja pe pasageri să aducă la bord bagaje mai mici şi pentru a contribui astfel la un proces de îmbarcare mai uşor şi mai rapid. Politica strictă Wizz Air un bagaj de mână per pasager rămâne neschimbată.

Care este diferenţa dintre tipurile de bagaj de mână? – DIMENSIUNEA!

1.Geantă de mână mică: Dacă bagajul dvs. de mână măsoară 42x32x25cm sau mai puţin, poate fi transportat la bord gratuit. Acesta trebuie să aibă loc sub scaunul din faţa dvs. Greutatea maximă admisă este de 10 kg.

2.Bagaj de mână mare: Dacă bagajul dvs. de mână depăşeşte dimensiunile unei genţi de mână mici, însă fără a depăşi 55x40x20cm, îl puteţi aduce la bord contra unei taxe nou introduse de €10. Acesta trebuie să încapă în compartimentul de deasupra scaunelor. Greutatea maximă admisă este de 10 kg.

Sursa: https://wizzair.com/ro-RO/useful_information/baggage

Berlin - repere

Alexanderplatz (coordinates: 13.4119444E, 52.521389N)
Berlin Wall, Visitors Center - Bernauer Straße 119 (coordinates: 13.38745E, 52.533775N)
CheckPoint Charlie (coordinates: 13.3903682E, 52.507450N)
DDR Museum - Karl-Liebknecht-Straße 1, (coordinates: 13.402727E, 52.519303N)
Zoo - Hardenbergplatz 8 (coordinates: 13.334163E, 52.506816N
Victory Column (coordinates: 13.34993E ,52.514620N)
Suite Novotel Berlin Potsdamer Platz - Anhalter Strasse 2 (coordinates: 13.383354E, 52.504576N)
Mercure Hotel Berlin am Alexanderplatz - Mollstraße 4 (coordinates: 13.420239E, 52.524529N)

Ţinând cont de reţeaua integrată de transport în comun, în Berlin orice hotel aproape de o staţie (fie ea de atutobuz, tramvai, S-bahn sau U-bahn) este convenabil. Aşa că, între Suite Novotel Berlin Potsdamer Platz şi Mercure Hotel Berlin am Alexanderplatz, la o următoare deplasare voi îl voi alege pe primul.

Evoluție

Prețurile din 1975 la unul din puținele hoteluri la acea vreme în Kamari, Santorini. În 2001, când Grecia a adoptat euro, rata de schimb a fost fixată la 340,75 drahme pe euro. Acum, la același hotel, o zi de cazare în cameră dublă, cu mic dejun inclus, este cel puțin 120 de euro

Santorini

Un click pe poză deschide un întreg album!

Izvoarele Dunării

Dunărea nu izvoreşte ci se formează prin confluenţa Breg cu Brigach (în Donaueschingen, la circa 40 de km. de izvoarele fiecăruia). Totuşi, cum Breg e mai mare, izvorul lui este recunoscut ca izvor al Dunării.

Costuri pentru o excursie din Paderborn:

Până la Donaueschingen, din Paderborn, bilet de tren dus/intors: 145 euro

Închirierea unei maşini în weekend:  66 de euro, cu 900 km incluşi şi 0,19 euro/km în plus. Ar fi cam 500 de km extra, deci, 95 de euro plus alţi 160 pentru benzină (un total de aproximativ 321 de euro). Evident, mobilitate mai mare.

Cazare în Donaueschingen: 53 de euro

Köln

Sâmbătă, încurajat de soarele ce strălucea vesel de dimineaţă pe cerul senin (după mai bine de două săptămâni de nori gri şi multă ploaie măruntă de sfârşit de toamnă românească), m-am hotărât la o excursie la Köln. Zis şi făcut: m-am conectat la internet, am făcut rezervarea de bilet dus-întors, l-am tipărit şi la 9:15 eram în drum spre gară.

(O paranteză despre transporturile pe calea ferată în Germania, unde Deutsche Bahn încurajează excursiile cu trenul. De obicei, cel puţin o dată pe oră găseşti un tren care te duce, dacă nu direct la destinaţie, spre o legătură către destinaţie. În mod normal, un bilet dus-întors, fără restricţii, la Köln e în jur de 90 de euro. Dar unul valid o zi, pe trenurile regionale e doar 27. Iar pentru un grup de până la 5 persoane este 40!)

Gara Centrală din Köln te întâmpină cu o vânzoleală de nedescris (mai ceva ca staţia de metrou de la Piaţa Victriei în oră de vârf). Scăpat cu bine din buluceala sutelor de turişti, atenţia îţi este atrasă de impunătoarele turnuri ale catedralei (Kölner Dom). Cele 532 de trapte (marea majoritate a lor pe spirala ce se strecoară prin turnul de sud) te duc, cu ceva efort, până la cota 97 (de metri). E cel mai înalt punct la care poţi ajunge (cu o privire pe măsură a oraşului şi împrejurimii). Mai sus se întinde doar dantelăria de piatră, terminată cu o imensă floare (nu cruce), ce, de la 157 de metri, vegează oraşul de mai bine de un secol. Pe la mijlocul drumului (cota 53) poţi să faci popas în camera clopotelor (unde bătaia de ciocan ce marca sfertul de oră în unul din clopotele mici, mic în comparaţie cu celelalte, nu cu propria-mi statură, m-a convins să nu aştept încă un sfert de oră ca să pornesc mai departe.)

După o privire din turn (coborârea e mult mai uşoară) şi o lumânare aprinsă lângă unul din multele altare, catedrala merită cercetată şi pe din-afară. Streşinile acoperişului sunt ornate cu a multitudine de statui de piatră, printre figurile fantastice amestecându-se animale domestice: un porc, un câine. Terminând cu admirarea catedralei, dacă deja te dor picioarele, te poţi odihni pe scările ce dau spre piaţa gării; nu faci notă discordantă.

Paşii îţi sunt atraşi apoi de o altă dantelărie, de astă dată de metal: Podul Hohenzollern, cu ale lui mii de lacăte ale îndrăgostiţilor prinse de grilaje. O plimbare pe malul Rinului şi apoi prin centru reconstruit după bombardamentele din 1945 (căscând gura la artiştii ambulanţi şi păzit vigilent de echipajele de poliţie şi având grijă să nu treci prin piaţeta Filarmonicii -a cărei arhirectură arată interesant din înălţimea turnului catedralei, dar care de la sol pare o îngrămădire de obiecte fără rost- căci zgomotul paşilor s-ar putea auzi înăuntru şi ai putea perturba repetişiile sau chiar concertul în desfăşurare !?!), plus o bere (şi nu numai) la una din terasele din zonă, fac ca timpul până la trenul de seară să treacă pe nesimţite. Iei încă o dată în piept vânzoleala din gară, priveşti mirat perechile îmbrăcate în piele neagră şi zornăind de lanţuuri (ce s-or fi adunat, de la bunici la nepoţi, la cine ştie ce fetival), nu dai atenţie celor doi care se sărută de rămas bun (se spune că în Köln 10% din populaţie este atrasă de acelaşi sex) şi ajungi la peronul dorit. Urmează un drum cu trenul în care ai timp să rememorezi întreaga zi (având însă grijă să nu ratezi staţia de tranzit).

[Mai multe poze în albumul De prin Germania.]

Berlin - repere

Memorialul Zidului Berlinului, Poarta Branderburg, Check Point Charlie, Dom(urile), Alexanderplatz cu turnul de televiziune şi ceasul cu ora pe glob, Grădina Zoologică, insula muzeelor, o plimbare cu vaporul pe Spree, Muzeul RDG şi palatul Sanssoucci de la Postdam sunt doar câteva din punctele de interes.

Zidul Berlinului. Impresionant sistemul diabolic gândit pentru realizarea zidului: unul mai mic oarecum uşor de sărit (să vedem cine crede că poate fugi), urmat de unul de sârmă ghimpată, apoi un teren plat de circa 50 de metri, puternic luminat şi cu turnuri de pază, iar la sfârşit, zidul principal, de peste 3 metri cu coama rotunjită ca mâna să nu găsească nici un punct de sprijin. Şi mai impresionant este că ultimul est german a fost împuşcat mortal la zid cu mai puţin de o lună înainte de a se deschide graniţa spre Berlinul de Vest.

Gendarmenmarkt (Piaţa Jandarmeriei) impresionează prin vastitatea, arhitectura și simetria sa. În mijloc este Konzerthaus (Ateneul), flancat de Dom Deutscher (Domul German, biserică reformată, începută în 1701) şi Französischer Dom (Domul Francez, biserică calvinistă, începută tot în 1701). Interesant este că turnul de la Domul Francez nu face parte din structura iniţială (şi chiar dacă e lipit de biserică, nu comunică cu ea) ci a fost construit mai târziu ca să dea simetrie pieţei.