Galben de București

Bună dimineaţa!

Mirajul amintirilor

Aeroportul Dortmund

• Site web: https://www.dortmund-airport.com/
• Acces: https://www.dortmund-airport.com/bus-and-train
• Cea mai apropiată gară este la Holzwickede (1,5 km. de aeroport, 6 minute cu autobuzul). Bilet: €3.00. De regulă sunt autobuze la 20 de minute. Orar: https://cdn0.scrvt.com/airportdtm/48990dfb49e79e5d/63ad5b3f54f9/DTM-AirportShuttle-29102017.pdf
• The AirportExpress circulă între Dortmund Central Station și aeroport. Durata cursei: 25 minute. Bilet: €8.50. De regulă, o dată pe oră (la fix), este un autobuz spre gara din Dortmund. Orar: https://cdn0.scrvt.com/airportdtm/ef6562935ab3ed1c/6725f93cf5e0/DTM-AirportExpress-291017.pdf
• Biletele de tren se pot cumpăra on-line la https://www.bahn.com/en/view/index.shtml. Biletul e valabil toată ziua pe ruta aleasă. În funcție decât de mult se circulă cu trenul, se poate cumpăra un BahnCard (25, 50, 100) care asigură reduceri (25%, 50%, 100%) la orice bilet cumpărat. Atenție: Cardul se reînnoiește automat dacă nu se cere explicit terminarea serviciului.

Chemarea mării

Călătoriți cu booking.com!

Dacă vă rezervați următoarea călătorie pe booking.com primiți 10% înapoi după excursie. (Și eu primesc 15 USD. Mulțumesc!) Folosiți linkul:


https://www.booking.com/s/22_8/eb5e4187

sau

https://goo.gl/23txQi

Aromele mării

Încotro

Când pornești la drum gândește-te unde vrei să ajungi nu cât de rău e acolo de unde pleci.

Noi destinaţii

Iarna amintirilor

Cândva, în satul copilăriei de la poale de munte, a nins continuu 5 zile. După prima, troienele au pus stăpânire pe drum, lăsând doar câte o potecă îngustă ce lega curtea a doi vecini. În a doua zi, sub greutatea zăpezii, firele de curent s-au rupt în vreo câteva locuri, dar satul n-a rămas în beznă căci lămpile cu gaz erau întotdeauna la îndemână. Trosnetul lemnelor ce ardeau în sobă era îngânat de glasul vântului în luptă cu ninsoarea. Activitatea din gospodărie era redusă la strictul necesar: mâncare la puţinele animale ce treceau peste iarnă, având şi grijă ca să aibă de unde bea apă. Iar proviziile făcute din timp pentru astfel de situaţii erau îndestulătoare.

După ce ninsoarea şi viscolul s-au oprit, drumul a fost curăţat (şi s-a umplut de săniile copiilor). A doua zi, firele de curent rupte au fost înlocuite şi totul a reintrat în normal. Iar la sfărșitul săptămânii am luat drumul înapoi spre București, cu Dacia 1300 albastră condusă de tata. De abia după vreo jumătate de oră de la plecare căldura a învins aerul rece din mașină și a topit gheața de pe geamuri. Și cei 300 de kilometri până la destinație, pe drumuri acoperite, în parte, de un strat gros de geață, au trecut fără peripeții.

Satul de la poale de munte, derdelușul, vacanțele la munte (și la mare), Dacia 1300 sunt repere care au marcat copilăria și adolescența.